Dicționar de termeni meteo cu explicații

Aer polar: O masă de aer rece care se deplasează din regiunile polare către zonele mai temperate.

Altitudine: Înălțimea unui punct deasupra nivelului mării, utilizată adesea pentru a descrie locația verticală a norilor sau altor fenomene meteorologice.

Anticiclon: O regiune în atmosferă caracterizată prin presiune înaltă și vânturi care se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică.

Barometru: Instrument utilizat pentru a măsura presiunea atmosferică.

Briză: Vânturi regulate care suflă dinspre mare către uscat în timpul zilei și invers pe timpul nopții.

Brumă: Precipitație fină sub formă de picături de apă care se formează din vaporii de apă din atmosferă. Bruma este un strat subțire de gheață cristalină care se formează pe sol, plante și obiecte atunci când temperatura scade sub punctul de îngheț.  Este practic rouă înghețată, care apare în special toamna și primăvara când nopțile sunt senine și liniștite.

Ceață: Vizibilitate redusă din cauza particulelor fine de apă suspendate în atmosferă.

Ciclon: O regiune în atmosferă caracterizată prin presiune joasă și vânturi circulare în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sensul invers acelor de ceasornic în emisfera sudică.

Coriolis: Efectul datorat rotației Pământului care influențează direcția vânturilor și a altor mișcări atmosferice.

Fenomen El Niño: Variabilitatea periodică a temperaturii apei din Pacificul tropical, cu efecte semnificative asupra modelelor climatice globale.

Front atmosferic: Zonă de tranziție între două mase de aer cu caracteristici diferite, cum ar fi temperatura, umiditatea și densitatea.

Front cald: Zonă de tranziție în care o masă de aer cald înaintează și înlocuiește o masă de aer mai rece.

Front rece: Zonă de tranziție în care o masă de aer rece înaintează și înlocuiește o masă de aer mai caldă.

Furtună electrică: O furtună însoțită de fulgere, tunete și adesea ploaie sau grindină.

Grindină: Precipitații sub formă de sfere de gheață solide.

Grosimea stratului de zăpadă: Măsură a înălțimii totale a stratului de zăpadă pe sol.

Halo solar: Cercul luminos vizibil în jurul soarelui, cauzat de refracția luminii solare în cristalele de gheață din atmosferă.

Higrometru: Instrument utilizat pentru a măsura umiditatea atmosferică.

Îngheț: Procesul de transformare a apei lichide în gheață, care apare de obicei la temperaturi sub zero grade Celsius.

Înălțimea stratului limită: Stratul de aer aproape de suprafața pământului, în care vânturile și proprietățile atmosferice sunt puternic influențate de suprafața terestră.

Isoterme: Linii de aceeași temperatură pe o hartă meteorologică.

Jet stream: Curent de aer puternic și îngust la altitudini mari, care se deplasează rapid de la vest la est și influențează vremea la sol.

Masă de aer: O cantitate mare de aer cu proprietăți omogene, cum ar fi temperatura și umiditatea, care se formează într-o anumită regiune și se deplasează împreună.

Microburst: Descărcare bruscă de vânt la nivelul solului, cauzată de o coloană de aer care se deplasează rapid în jos.

Mistral: Vânt rece și puternic care suflă în sudul Franței, adesea asociat cu vreme uscată și senină.

Nori: Mase de particule de apă sau gheață în suspensie în atmosferă, vizibile sub forma formațiunilor albe sau gri. Tipuri de nori

Ploaie: Precipitații sub formă de picături de apă lichidă, care cad de la nori.

Praf de stea: Particule fine de praf sau gheață care strălucesc în atmosferă, creând un efect vizual.

Precipitații excedentare: Sunt cele care depășesc media multianuală pentru o anumită zonă.

Presiune atmosferică: Greutatea aerului de deasupra unui anumit punct, măsurată în hectopascale (hPa) sau milimetri de mercur (mmHg).

Punct de rouă: Temperatura la care aerul devine saturat cu vapori de apă și începe să se formeze rouă sau condens.

Rafală: Vânt puternic care suflă cu intensitate sporită pentru un interval scurt de timp.

Scădere de presiune: Scăderea presiunii atmosferice într-o anumită zonă, adesea asociată cu vremea instabilă.

Siroco: Vânt cald și uscat care suflă din deșertul Sahara către sudul Europei.

Temperatură: Măsură a energiei cinetice a particulelor dintr-un sistem, utilizată pentru a descrie starea termică a atmosferei.

Termală: Coloană de aer cald care se ridică datorită diferențelor de temperatură cu aerul din jur.

Tornadă: Un vânt cu efect rotativ puternic care se formează în aer și atinge solul.

Umiditate: Cantitatea de vapori de apă prezentă în atmosferă, exprimată adesea ca procent din cantitatea maximă pe care aerul o poate conține la o anumită temperatură.

Vânt: Mișcare a aerului în atmosferă, de obicei provocată de diferențele de presiune.

Vânt cu aspect de vijelie: Vânt puternic însoțit de o înălțare a prafului sau a frunzelor.

Vânturi alizee: Vânturi constante care suflă de la est la vest în regiunile tropicale.

Vânt cald: Vânt cald și uscat care coboară de pe versanții muntoși, provocând creșteri bruște de temperatură.

Vânt polar: O masă de aer rece și densă situată în jurul polilor, care poate afecta condițiile meteorologice în regiunile temperate.

Vânturi reci: Vânt rece care suflă de la poli spre latitudinile mai joase.

Vârtej polar: O regiune în jurul polilor caracterizată de presiune joasă și vânturi circulare.

Vortex: O rotație circulară a fluidului, cum ar fi vântul sau apa, în jurul unui centru de rotație.

Zăpadă: Precipitație sub formă de cristale de gheață care se formează în nori și cad la sol în forma unui strat solid.

Zonă de convergență intertropicală: Regiune în atmosferă unde vânturile alizee din emisfera nordică se întâlnesc cu cele din emisfera sudică, generând zone de ascensiune a aerului.