Roșii ”minunea pieței”, castraveți japonezi, ceapă de Paris. Ce legume se cultivau în România acum 120 ani
Ziarul Albina, din 3 ianuarie 1905, prezenta articolul ”Câteva legume, bune de cultivat”, în care sunt prezentate condițiile de creștere și cultivare pentru cele mai populare legume de la acea vreme.
Autorul oferă o serie de informații și sfaturi utile în ceea ce privește grădinăritul.
Articol original:
Cel ce poate să cultive în grădina lui, măcar o parte din legumele trebuincioase casei, economisește mulți bani, pe cari altfel îi dă zilnic în piață.
Pentru a reuși însă, pe deplin, trebuie să aibă apă multă, pământ bun, bine lucrat și sămânță bună.
Afară de acestea, mai trebuie să cunoască modul de cultură și să știe a-și alege felurile cele mai potrivite cu împrejurările în care se găsește și cu scopul ce urmărește.
În cataloagele de semințe, se recomandă o mulțime de varietăți, din același fel de legumă, încât nu știi pe care să o alegi, mai cu seamă când nu poți cultivă, decât un soia sau două, din fiecare fel de legumă.
Pentru o cultură restrânsă, e bine să se aleagă un soi timpuriu, unul văratec și altul tomnatic, așa că din primăvară până toamna și chiar peste iarnă, să se găsească mereu aceeași legumă. Soiurile alese să fie din cele mai rustice, însă productive și de bună calitate.
Ca un exemplu pentru amatori, dăm aici o listă de câteva legume, pe cari subsemnatul le-a cultivat mai mulți ani de-a rândul și a obținut totdeauna rezultate satisfăcătoare:
Morcovi
Morcovi scurți timpurii (Olandezi), varietate bună pentru semănătura de-a dreptul pe răzor afară; cresc repede, sunt foarte fragezi și dulci. Se seamănă de la 1 Martie înainte, la intervale de 15 zile.
Morcovi roșii nantezi, văratici, de formă aproape cilindrică, fără inimă galbenă, trebuie cultivați în pământ foarte afânat, lucrat adânc și gunoit mai dinainte, cu bălegar putred. Se seamănă de la 15 Martie înainte până în Mai.
Morcovi roșii lungi (de Brunsvig), tomnatici, buni de cultivat pentru iarnă; se fac foarte lungi, însă numai în pământ ușor și lucrat adânc. Cu semănătura se poate începe dela 15 Aprilie și până în Mai. Se scot toamna, târziu. In cursul verii se întrebuințează cei ce se smulg la rărit.
Păstârnac
Păstărnacul scurt, văratec, aproape rotund, este foarte fraged și cărnos; se seamănă la sfârșitul lui Februarie și în primele zile ale lui Martie.
Păstărnacul lung, tomnatic, se cultivă pentru iarnă. Semănat în pământ desfundat la 0,80 adâncime, a ajuns până la 0,60 lungime. Se seamănă devreme, îndată ce se poate lucră pământul primăvara, deoarece nu răsare bine, decât în pământ umed încă din topirea zăpezii.
Pătrunjel
Pătrunjelul cu foaia creață, se cultivă numai pentru foi , este foarte folositor, avândul la îndemână, pentru garnitură la mâncări. Se seamănă în Februarie, Martie și Aprilie, în pământ reavăn.
Pătrunjelul cu rădăcina lungă, tomnatic, se cultivă pentru iarnă; În cursul verii, după ce s-a dezvoltat puțin rădăcina, se pot întrebuința firele ce se smulg la rărit. Se seamănă în Februarie și Martie.
Ceapa
Ceapa albă timpurie (de Paris) se cultivă pentru a fi întrebuințată ca ceapă verde. Se seamănă la începutul lui Martie, în pământ bine mărunțit.
Ceapa galbenă turtită (de Vertus) văratică, ajunsă la complectă dezvoltare, se poate păstră și pentru iarnă. Este bună pentru bucătărie, fiindcă nu este prea apătoasă. Se seamănă în Martie.
Ceapa mare de Zittan, tomnatică, galbenă, rotundă, se păstrează bine peste iarnă. Este bună și ca ceapă verde. Se seamănă în Martie.
Ceapa de Madera este o varietate, care se cultivă mult în părțile de miazăzi ale Europei, unde ajunge la mărimi colosale (0,15 diametru și o greutate de 2kgr.). Subsemnatul a cultivat-o numai ca ceapă verde, fiindcă este foarte dulce la mâncare, nu e iute și nu are miros. Se seamănă întâi în răsadniță, apoi se resădește afară.
Arpagicul ne înlesnește cultivarea cepei. Sunt grădinari cari se ocupă anume cu producerea arpagicului. Se poate pune în pământ, chiar de cu toamnă, dar de obicei se pune primăvara devreme. In piață se vând mai multe soiuri de arpagic; cel mai bun este acela care se numește arpagic de ceapă melenică; e mic de tot și puțin lungueț.
Lucrările lunii aprilie în grădină și livadă, adaptate condițiilor meteo
Salata cu căpățână (gotte) galbenă, foarte timpurie , face căpățâni mici, dar îndesate. Se seamănă în răsadniță căldicică apoi se răsădește afară pe răzor. Sămânța e albă.
Salata cu căpățâna roșcată, (Palatină) văratică și tomnatică, crește repede. Se seamănă în Aprilie în răsadniță rece apoi se resădește. Sămânța e neagră. In ultimii doi ani am cultivat o salată numită de «Naumburg» și alta numită « Philadelphia». Amândouă sunt noi în cultură și întrec în totul pe celelalte soiuri. In pământ gras și udate mult, am făcut căpățâni foarte mari și îndesate.
Ridichi
Ridichile de lună (Non plus ultra), timpurii, roșii, rotunde, nu se fac mari, au foi puține, dar cresc repede și sunt foarte gustoase. Se seamănă în Martie, prin împrăștiere rar, în pământ bun, afânat.
Ridichile de lună albe, lungi, sunt foarte delicate, cresc repede în pământ bun și udate bine. Se seamănă în Aprilie. In vara trecută, am cultivat un nou soiu de ridichi, numite «Cardinal» sau «Ridichi de Würzburg». Sunt cele mai bune ridichi de lună. In pământ gras se fac foarte mari, durează mult fără a se dospi, au forma rotundă sau puțin lunguiață, culoare roșie vie și un gust excelent.
Guliile albe, mici de Viena, sunt timpurii și cresc repede, se seamănă la începutul lui Martie în răsadniță, apoi la începutul lui Aprilie se resedește pe răzor adăpostit. Sunt plăpânde la frig. Guliile albe, mari,văratice, se seamănă la sfârșitul lui Martie în răsadniță rece, apoi se resădesc pe răzor. Să se ude mult.
Sfecla roșie turtită (de Egipt), este timpurie, foarte bună pentru salată.
Sfecla roșie «Eclipsa», văratică, de formă rotundă, este soiu nou, face foi puține, așă că se poate semăna mai dese. Amândouă se seamănă dela 9 Martie înainte, până în Aprilie.
Varza roșie Zenith , este un soi nou, are căpățăna de mărime mijlocie, foarte îndesată, de culoare roșie-închisă, este cea mai bună pentru salată. Se seamănă în Aprilie, se resădește pe loc bun și se udă mult.
Roșii
Pătlăgele roșii «cele mai timpurii», se seamănă la 1 Martie în răsadnița caldă, se țin în ghivece, până la sfârșitul lui Aprilie sau până în Mai, apoi se plantează afară în pământ bun, expus spre miazăzi.
Pătlăgelele roșii ”minunea pieței” (Merveille des Marchés) sunt netede,foarte cărnoase și tari, chiar când sunt bine coapte, aceasta le face să fie bune pentru transport.
Pătlăgele roșii Mirado, sunt foarte mari, cărnoase, netede și produc mult; sunt excelente pentru bulion.
Pătlăgelele roșii ”Leicester Prolific” sunt cele mai bune, căci îndeplinesc toate calitățile. Vrejul rodește mereu până toamna, fructele se coc treptat, sunt destul de mari, câte 6—8 la un loc de formă rotundă, netede, roșii-aprinse, foarte cărnoase, sămânță puțină. Sunt bune pentru mâncat crude, pentru gătit și mai cu seamă pentru bulion sunt foarte spornice, iar cele ce rămân necoapte necoapte toamna, sunt bune pentru murături.
Тoate aceste patru soiuri de pătlăgele trebuiesc cultivate pe arac, căci dacă se lasă a se întinde în voia lor pe pământ, nu produc roade multe și frumoase, fiindcă cresc mai mult în vreji. Se leagă deci, fiecare vrej pe un arac puternic , toți lăstarii care dau în lături, se rup dela subsuoara foaiei, se lasă numai vârful principal, care merge mereu în sus pe arac și se țin toți ciorchinii cu flori.
Castraveți urcători (japonezi) se cultivă numai pe araci sau pe lângă case, ziduri, garduri, în fine, pe oriunde găsesc un sprijin ca să se poată urca. Rodesc foarte mult și se fac foarte mari și au un gust cu totul deosebit de al celorlalte soiuri cari cresc pe jos. Sunt cei mai buni pentru mâncat cruzi sau ca salată și totdeodată sunt buni și pentru murături. Fiind semănați la 9 Martie în răsadniță caldă și fiind crescuți în ghivece până la 26 Aprilie când au fost puși în pământ, au dat roade bune de mâncat, la 1 Iunie, și au produs toată vara fără întrerupere, până când a dat bruma. Foile nu s’au mănat de loc.
I. Hășeganu
Articol original pdf: